Nu este o noutate că stresul are o influenţă asupra comportamentului nostru alimentar. Acest lucru a fost investigat prin mai multe studii pe animale şi oameni, şi a fost demonstrat faptul că stresul poate influenţa comportamentul alimentar şi către exces alimentar, şi poate duce şi la o nutriţie deficitară şi subnutriţie. Comportament influenţat de severitatea factorului stresor. Stresul cronic este corelat cu o creştere în greutate datorită unei preferinţe crescute pentru alimente cu densitate calorică mare, precum cele cu un procent crescut de zahăr şi grăsimi.

          Studiile au demonstrat că această creştere în greutate datorită stresului este mai frecventă la bărbaţi. Acesta fiind un factor în inducerea obezităţii.

          Un complex de factori interni şi externi influenţează apetitul, şi astfel cantitatea de alimente ingerată. Factorii interni includ mecanismele fiziologice care reglează apetitul, cu hormoni precum neuropeptida-Y care stimulează ingestia de alimente şi leptina care reduce ingestia. Factorii externi sunt de origine socială, economică, cât şi de preferinţele individuale şi disponibilitatea unor alimente.

                Este de la sine înţeles că stresul ne poate afecta comportamentul alimentar. De exemplu, atunci când suntem într-o perioadă stresantă acută, un răspuns fiziologic de apărare este activat, rezultând în supresia apetitului. Expunerea la stresori cronici fiziologici, de exemplu : la muncă, este doar unul dintre factorii care contribuie la îmbolnăvire pe termen lung. Răspunsul pentru multe din aceste situaţii este ingerarea de alimente dense caloric.

                Stresul pare a avea un efect asupra comportamentului alimentar la oameni, și răspunsurile care predomină în timpul stresului acut și în stresul cronic sunt cuprinse în figura de mai jos. Răspunsul la stresul acut este asociat cu modificari fiziologice care ar putea fi de așteptat pentru a reduce aportul alimentar pe termen scurt, de exemplu, încetinirea procesului de golire gastrică datorită mobilizării sângelui de la nivel gastric la muşchi.

           În alte situații, stresul cronic provoacă un răspuns mai pasiv cu creșteri de cortizol, care pot determina un consum de alimente cu o densitate energetică crescută și cu  potențial de a duce la o creştere în greutate nedorită și la obezitate. Cortizolul poate, de asemenea să contribuie la acumularea de grasime abdominală.

Sursă: Relationship between stress, eating behavior, and obesity, Centre for Physical Activity and Nutrition, School of Exercise and Nutrition Sciences, Deakin University, Burwood, Victoria, Australia